Spune-mi câte ceva despre tine.

Numele meu este Saade Sandra, am 19 ani, tocmai am terminat primul an de chimie la Oxford și sunt absolventa Colegiului Național din Iași. Sunt pasionată de științe în general și de limbi străine – de asta predau chimie și germană pe TeachU.

Ce alte pasiuni mai ai?

Îmi place să citesc și să mă uit la filme, documentare, iar de ceva vreme sunt pasionată de geografia umană și mă uit la orice găsesc despre politică, tipuri de locuințe, așezări umane. Nu îmi place doar germana, îmi plac și franceza, engleza, iar tata este sirian, așa că am cochetat și cu araba când eram mai mică. Am învățat și turcă de la televizor și de pe internet. Fac fotografii, îmi place să călătoresc, să joc tenis și mai nou, să conduc. Fac și dezbateri, dar asta e o pasiune destul de nouă, de carem-am apucat în clasa a XI-a și m-am lăsat când am început să mă preocup de admitere, de olimpiadele de chimie și germană. Acum m-am realăturat clubului Colegiului Național.

Revenind la chimie și germană, pentru că asta predai pe TeachU, cum ai ajuns să fii pasionată de ele și să investești atât de mult timp în a le perfecționa?

O să încep cu germana, pentru că până acum nu am avut meditații la chimie. Cu germana e o poveste destul de ciudată, pentru că deși am început să fac asta la școală în clasa a V-a, eu nu m-am apucat serios să învăț germană decât în clasa a IX-a, când am și participat la olimpiadă. A fost un dezastru, am ieșit penultima la etapa județeană și am avut un șoc, pentru că eu chiar credeam că mă descurc și îmi plăcea foarte mult. Apoi am participat la un workshop de film la Centrul Cultural German și am decis să mă înscriu la niște cursuri acolo, pe care le-am terminat în clasa a XI-a, când am luat și C1 la germană. Acum fac din nou cursuri, pentru că fiind online am putut să particip. În a XI-a am fost din nou la olimpiadă, pentru că nu voiam să rămân cu impresia că nu pot și am ieșit prima – aș spune că a fost un noroc, pentru că înainte de contestații eram a doua. Cred că faptul că m-am calificat la națională a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. Olimpiada de germană este cu mult diferită față de celelalte olimpiade. Există o probă individuală și una pe echipe, în care trebuie să faci un proiect. Proba de proiect a fost ceva cu totul nou pentru mine, nu mai experimentasem până atunci așa ceva. Primim o carte în germană pe care trebuie să o citim (în general o împărțim, nu o citim integral) și pe baza căreia trebuie să facem o planșă și o piesă de teatru de 10 – 15 minute. E foarte interesant pentru că ajungi să fii în echipă cu oameni complet necunoscuți, mai ales că eu nu făceam parte din lumea olimpiadei de germană și nu aveam experiența celor care participau de la început, din clasa a IX-a. Am avut o carte despre religie, despre convertirea la islam și mi-a plăcut foarte mult atât cartea, cât și să lucrăm împreună, pentru că ne-am înțeles foarte bine. Atunci am regretat puțin că m-am apucat atât de târziu de asta și voiam să o mai fac. Am intrat în lot în anul ăla și a fost din nou ceva diferit și neașteptat. Nu am vorbit deloc germană acolo, a fost mai degrabă un program de dezvoltare personală, de soft skills, programare neurolingvistică, teatru forum și alte lucruri care nu aveau nicio legătură cu germana și cu ce mă așteptam eu. Dar mi s-a părut minunat și am rămas cu multe lucruri de atunci, dar și cu mulți oameni care îmi sunt și acum apropiați. Am rămas pasionată de germană și mi-am dorit să merg în Germania la facultate. Deși nu s-a întâmplat asta, am încercat să rămân conectată cu germana, m-am alăturat societății de germani din Oxford, m-am apucat de cursul ăsta de la Centrul Cultural German și mă bucur că pot preda germana și pe TeachU. O parte din elevii pe care îi am au un nivel destul de ridicat și pot să vorbesc cu ei despre lucruri pe care le învăț și citesc eu.

Iar legat de chimie?

Nu am o poveste foarte diferită de majoritatea olimpicilor la chimie. Mi-a plăcut matematica, iar ulterior am dat de chimie, care mi s-a părut minunată și am avut un parcurs destul de natural. Nu m-am forțat niciodată cu asta, dar a fost și unul din singurele lucruri pe care le-am făcut fără să fie nevoie să tragă cineva de mine să îl fac.

Ai spus deja că folosești meditațiile pe TeachU ca să păstrezi contactul cu germana, dar sunt sigură că nu e ăsta singurul motiv pentru care predai. Ce te motivează să o faci?

Mie mi-a plăcut foarte mult cum mi-a fost predată germana. Am avut 6-8 ore pe săptămână la Centrul Cultural German timp de 3 ani și am avut foarte mulți profesori. Am putut să văd multe perspective diferite și să pun accentul cu fiecare pe anumite părți ale germanei. Unii insistau pe gramatică și am putut să o învăț foarte bine tocmai pentru că am avut pe cineva care să mi-o prezinte într-un mod care să mă prindă. Am căpătat și un vocabular foarte larg și o varietate în exprimare de la una din profesoare, care predă și cursul pe care îl fac acum și care are un mod de a privi lucrurile care m-a cucerit. Mi-am dorit să pot face același lucru pentru alți oameni și să pot vorbi despre ceva care pe mine mă pasionează atât de mult. Voi fi sinceră și voi spune că nu am cunoscut chimia în același mod în care am cunoscut germana și de asta nu sunt la fel de încântată de ideea de a preda chimia. Îmi doresc să le pot arăta oamenilor că germana e superbă, chiar dacă nu e engleză, chiar dacă nu e prima limbă.

Aveai așteptări de la experiența de predare?

Nu știu dacă mă așteptam ca elevii mei să fie atât de încântați de ceea ce fac cu ei. Mulți îmi trimit mailuri și mă întreabă tot felul de lucruri, nu le e teamă să pună întrebări. Mă așteptam să-mi fie greu să mă fac înțeleasă, iar lor să le fie frică să întrebe, ca urmare a sistemului nostru de învățământ. Dar nu s-a întâmplat asta și mă bucură foarte tare. Îmi place când ei citesc ceva în germană și apoi vor să îmi arate sau îmi povestesc despre ele la meditații sau când își fac tema și îmi cer feedback în mod activ. Probabil că nu e datorită mie și îmi place să cred că germana e ceea ce îi motivează.

Te-ai gândit la o carieră de profesor?

Sincer, nu. Am fost întrebată de mai mulți oameni, dar nu cred că e ceva ce mă atrage. Chiar dacă am primit tot acest feedback pozitiv, nu știu dacă aș vrea să fac asta full-time. Să cochetez cu pedagogia, ca aici pe TeachU, e minunat, dar nu am garanția că aș putea să am o carieră de profesor care să mă împlinească, pentru că nu aș întâlni doar oameni așa entuziaști ca cei care cer meditații pe TeachU.

Totul sună foarte pozitiv, dar ți se pare ceva dificil?

Cum ți-am zis deja, mi-era teamă că nu mă voi face înțeleasă, pentru că am un mod destul de complicat de a explica și nu e potrivit pentru oricine. Un lucru pe care eu l-am găsit dificil sau cel puțin nou pentru mine, a fost să găsesc exemple pentru fiecare lucru nou pe care îl predau, pentru că ăsta mi se pare cel mai bun mod de a face pe cineva să înțeleagă. Mi s-a mai părut destul de complicat să iau niște concepte dificile și să le fac să pară simple și cât mai clare. Încerc mereu să plec de la premisa că orice e simplu dacă ești atent, ca elevii să nu fie speriați sau să își piardă încrederea dacă nu înțeleg din prima.

Ești primul mentor de limbi străine cu care vorbesc și mă întrebam cum e să înveți sau să predai o limbă străină.

În primul rând, mi se pare că să înveți o limbă străină e foarte diferit de la o limbă la alta. Nu aș putea să dau același sfat pentru engleză, franceză și germană. Asta și datorită simplului fapt că unele limbi sunt mult mai comune și ai contact cu ele în viața de zi cu zi. La germană e destul de diferit, pentru că nu e atât de întâlnită nici în materiale didactice, nici nu pot să recomand foarte multe filme sau seriale în germană, mai ales că nici eu nu am văzut prea multe. Nu am citit nici foarte multe cărți în germană, așa că am o experiență destul de limitată. Dar pentru a păstra contactul cu germana, recomand canale de YouTube în germană, unde se prezintă și culturi, tradiții, științe, dar nu sunt mereu pe placul tuturor. Recomand și unele exerciții, dar care se raportează mult la viață: să vadă un video pe internet și să răspundă la niște întrebări, să citească un articol care li se pare interesant și să îmi povestească ce au citit. Mi se pare mult mai util decât să îi pun să facă doar exerciții de gramatică, pentru că asta e de-a dreptul plictisitor. Apoi sunt și multe elemente de vocabular, pentru că mi se pare că germana e unică în ceea ce privește niște aspecte de nuanță al sensului unor cuvinte care diferă foarte puțin și probabil cel mai greu e să ajungi să înțelegi lucrurile astea.

Ai menționat că sistemul educațional din România te făcea să crezi că elevii nu vor fi foarte receptivi la felul în care predai tu germana. Cum se predă germana în România și care e părerea ta despre asta?

Pentru mine și pentru majoritatea oamenilor, germana e a doua limbă, așa că nu primește foarte mare atenție din partea nimănui, mai ales că sunt doar două ore pe săptămână, adică nu se poate învăța foarte mult în timpul ăsta. Metodele de predare sunt clasice: vii, predai o lecție, dați test în două săptămâni și pui note. Profesoara mea de germană a fost un caz special și datorită ei am ajuns să iubesc germana. Ea a avut un doctorat în Germania, a stat foarte mult timp acolo și e preocupată de conceptul de educație în sine. Își dorea să creeze un cadru mai puțin formal pentru educație, făcea jocuri de cuvinte, de vocabular și a găsit niște metode bune, dacă nu chiar optime. Eu mă consider norocoasă pentru că am avut oportunitatea asta. Cred că elevii de pe TeachU sunt mai deschiși tocmai pentru că au venit aici să caute un alt cadru și pot să pună întrebările pe care nu reușesc să le pună la școală. Și deși nu pot să mă plâng de felul în care am învățat eu germana, cred că e în general o problemă cu felul în care se percepe a doua limbă. Engleza e supraapreciată, iar a doua limbă e neglijată de mai toată lumea. Nu vreau să subminez valoarea englezei, dar cred că și germana și franceza merită atenția noastră, pentru că fiecare limbă nouă te confruntă cu o nouă realitate, un mod nou de a exprima aceleași idei. O limbă nouă te pune să îți folosești imaginația și tot vocabularul pe care l-ai acumulat pentru a exprima ceva ce sună cu totul diferit într-o altă limbă. Prin limbile străine ajungi să ai aceste realități în paralel și, pe lângă faptul că ajungi să cunoști lucruri despre un alt popor, învățând o limbă, ajungi să ți-o însușești ție însuți și o adaptezi la ceea ce ești tu, pentru că în mintea ta va suna diferit decât în a oricui altcuiva. Mi se pare și o pierdere pentru elevii care nu au posibilitatea să aprofundeze limbile străine, deși sigur au potențial.

Din punctul tău de vedere, ce face un profesor bun?

La întrebarea asta nu pot decât să ți-l descriu pe profesorul meu de matematică din clasa a XI-a, care reprezintă pentru mine imaginea profesorului ideal. În general, mi se pare că un profesor nu trebuie să se limiteze doar la disciplina pe care o predă el. Pe lângă tot conceptul de cunoaștere pe care trebuie să îl promoveze, cred că ar trebui să facă analogii cu lucruri din viața reală sau din alte domenii. De asemenea, cred că ar trebui să aibă respect pentru alte domenii și să îi susțină pe cei care performează acolo. Iar proful meu de mate avea toate astea, el era pasionat de lectură, de tenis, mergea mult pe munte, ne povestea lucruri despre muzică, teatru, concerte. Era un profesor fascinant pentru că avea foarte multe perspective și putea să le răspundă oamenilor la întrebarea: “de ce trebuie să învăț despre asta?”