Spune-mi ceva despre tine.

Am 17 ani, sunt din Iași, iar vara asta am simțit că nu am prea multe de făcut, iar când am descoperit TeachU, m-am decis să mă alătur. Sunt genul de persoană care învață la școală de dragul de a descoperi lucruri noi, vreau să mă prind ce e cu lumea asta. Îmi place teatrul, încerc să citesc mai mult. Nu fac multe lucruri speciale, dar acestea sunt cele care îmi fac viața mai bună.

Ești mentor de engleză pe TeachU. De ce tocmai engleză?

După liceu, mi-ar plăcea să merg la Limbi Străine și am vrut să mă axez pe partea asta. Aș fi putut preda și germană, dar simt că nu știu destul de multă să pot să-i învăț pe alții. Engleză știu și sunt cât de cât sigură pe mine atunci când o dau mai departe.

Cum ți se pare să predai o limbă străină?

Greu. Am mai multe clase de oameni. Am una cu care merge destul de ușor, mai facem niște gramatică când e nevoie, iar ei înțeleg mai mereu ce le spun. În schimb, mi se pare foarte greu de lucrat cu cei care nu știu deloc engleză, dar e magic când reușesc să-i fac să vorbească, deși în urmă cu o lună nu știau nimic. Ține și de ei și de motivația lor, dar eu încerc să dau tot ce pot și să îi motivez.

În afară de a lua pe cineva de la început cu limba engleză, mai ai alte dificultăți?

Nu cred că mai am ceva așa mare. Pe cei pe care trebuie să o iau de la zero, ca să ajungem să facem o parte conversațională, trebuie să îi învăț mai întâi niște lucruri de bază, vocabular, gramatică. Încă nu mi-e foarte clar cum să fac trecerea dinspre asta spre a vorbi. Cred că o să mai ia ceva timp până îmi dau seama care e metoda optimă, o să mai fac meditații și sper să ajung într-o zi acolo.

Ce îți place la a preda?

Faptul că reușesc să fac pe cineva să înțeleagă ceva ce înainte nu reușise să înțeleagă. Mi se pare un mod foarte direct de a ajuta pe cinve și care poate să se vadă imediat, când începe să folosească ce l-ai învățat. E un sentiment foarte plăcut. Mie de multe ori mi se mulțumește că am multă răbdare cu elevii în timpul meditațiilor, că ora e interactivă, iar feedback-ul ăsta îți dă senzația că faci ceva bine, oricât de mic ar fi.

Pentru că mi-ai spus că e prima oară când predai, mă întreb: ce anume îți doreau sau la ce te așteptai de la această experiență?

Nu îmi fac în general așteptări. Nu îmi imaginam exact cum o să fie platforma, credeam că va fi mult mai simplă decât e, nu mă gândeam că vei putea face programări online, că vei avea un calendar bine organizat și alte opțiuni de pe site. Acum pentru mine a apărut din nou ceva diferit, odată ce am decis să fac grupe cu cei care au fost de acord să facă asta, pentru a fi mai eficientă ca timp, dar și pentru că îmi place mult mai mult dinamica de clasă decât cea individuală. Chiar nu cred că mi-aș fi putut imagina toate astea înainte. Mi se pare foarte bine pentru ceva ce are loc online, dar cred că mi-ar plăcea mult mai mult să predau într-o clasă fizică. Dar acum că trebuie să ne adaptăm la online, măcar să o facem cum trebuie. Și cred că pe TeachU se face asta.

De ce preferi dinamica de clasă față de cea individuală?

Mereu mă gândesc că nu am metode pedagogice în cap, nu știu să o fac ca un profesor calificat, nu am un modul psiho-pedagogic. Așa că atunci cănd fac ore individuale, ajung să vorbesc mai ales eu și simt chiar eu că nu e chiar așa distractiv sau interactiv. Când sunt mai mulți elevi, mai spune cineva ceva, ceilalți se gândesc ce pot să înțeleagă sau să învețe din ce s-a spus. Îmi place să pot vorbi cu mai mulți oameni, pentru că ne simțim ca o comunitate și încercăm să învățăm ceva împreună. Mai ales îmi place să îi văd interacționând unii cu alții și implicându-se în oră.

De la început am fost încântată de entuziasmul tău legat de TeachU, ești unul dintre mentorii care mi-au rămas în minte pentru asta. De unde vine dorința asta de a dărui oamenilor necunoscuți?

Nu e la fel ca atunci când îi explici ceva unui prieten sau unei rude. Și asta mi se pare că mă pregătește pentru meseria de profesor, unde voi interacționa cu tot felul de oameni, care nu mă cunosc și pe care trebuie să îi conving să-mi dea o șansă: trebuie să văd ce își doresc, trebuie să creez și o relație cu ei ca să putem comunica. Iar legat de entuziasm, cred că e pur și simplu ceva ce mă definește. Eu pun suflet în ceea ce fac, dacă nu mai pun suflet, prefer să mă las. Nu fac ceva decât dacă simt că aduce ceva bun și că poate îmi și aduce mie ceva înapoi. Uneori uit rostul a ceea ce fac și chiar mi s-a întâmplat asta și pe TeachU. La un moment dat nu îmi mai plăcea ce făceam pentru că nu îmi mai plăcea mie cum predam. Așa că am decis să schimb ceva, am creat grupe și am început să fac niște ore mai interactive, cu exerciții și conversații. Am primit feedback pozitiv și mi-a revenit entuziasmul.

Ce sfaturi le dai elevilor ca să învețe engleza?

Încerc să le spun că nu vor învăța într-o zi, o săptămână sau o lună engleza. Nici chiar într-un an, poate vor ști mai bine dacă vor lucra mai mult și vor exersa, dar nu vei ajunge să știi toată engleza și nu vreau să fie descurajați dacă nu știu toate cuvintele mereu. Le arăt dicționarul și le spun că acesta e cel mai bun prieten al lor. Mereu vor fi cuvinte noi, pe care vei ajunge să le înveți. Prin repetare – dar nu repetare mecanică, ci prin filme, seriale, muzică. Trebuie să te înconjori de limba engleză, iar asta nu e foarte dificil astăzi. Toți ne uităm la filme și seriale, dar e important să fie un proces activ de ascultare și de corelare cu lucrurile pe care le știi deja. Întâlnim multe cuvinte la ore, scriem pagini de Word cu ele și le spun că nu le vor reține pe toate din prima, dar odată ce au făcut cunoștință cu ele, atunci când le vor auzi în alte contexte își vor aminti că le-au mai întâlnit, le vor căuta în dicționar și în timp vor deveni cuvinte cunoscute. Cred că e la fel și cu oamenii, că nu prea reținem numele oamenilor când îi cunoaștem prima dată. Dar după ce interacționăm de câteva ori cu ei, creăm o relație și le reținem și numele. Cred că așa stă treaba cu vocabularul, dar nu e suficient dacă elevul nu învață să învețe singur și să nu se rezume doar la ce discutăm noi în ora de engleză, ci să fie conștienți că putem învăța engleză de oriunde din jurul nostru.

Ce părere ai despre cum se face engleza la școală?

Uitându-mă la elevii mei, unii veniți din mediul rural, unii de vârsta mea sau chiar mai mari decât mine care nu știu engleză, mă întreb cum s-a întâmplat asta într-o lume în care engleza pare a fi peste tot. Și e destul de clar că ceva nu merge în sistemul educațional. Iar engleza e o limbă de bază și nu mi se pare că e suficient să o înveți doar de pe internet, filme, seriale, pentru că în funcție de contextul în care vei folosi engleza, e important să o cunoști într-un mod ceva mai academic și să înțelegi regulile gramaticale. Nu știu dacă aș putea să mă leg neapărat de metodele de la școală, dar eu folosesc un mod diferit de a structura orele, chiar dacă utilizez aceleași manuale de la școală. Sar peste părțile mai plictisitoare, până și gramatica încerc să o prezint într-un mod mai atractiv. În plus, la clasă e destul de dificil să te pliezi pe nevoile elevilor. Eu pot face asta: dacă observ că o lecție e prea grea sau prea ușoară, data viitoare voi schimba nivelul de dificultate.

E cineva care te inspiră?

Eu fac și germană la Centrul Cultural German din Iași și la o săptămână de la începutul carantinei, au început și orele online. Mi s-a părut incredibil cât de bine s-a desfășurat totul și m-am inspirat din metodele de acolo. Profesoara mea de germană mi se pare exact ce mi-aș dori eu să fiu ca profesor. Pe lângă ea, admir o profesoară de engleză pe care o cunosc de la centrul de excelență și care e întotdeauna foarte sigură pe ea, pe ce predă și pe cum predă și reușește să inspire același lucru elevilor. Mă inspiră că sunt niște femei care au atins un nivel al meseriei de profesor care ar trebui să fie un exemplu. Pentru mine ăsta e un succes real, să ajungi un profesor bun, pentru că acum înțeleg cât e de dificil.

E ceva ce ai mai vrea să spui?

Pe TeachU, ca mentor voluntar m-am simțit de multe ori în derivă. Pentru că nu ne spune nimeni ce să facem. Putem cere ajutor, dar e responsabilitatea noastră să vorbim cu elevii. Mi se pare un voluntariat destul de valoros, pentru ca dezvoltă multe skill-uri. Chiar dacă mă simt de multe ori de parcă nu știu ce fac, cred că învăț să am mai multă încredere în mine și în informațiile pe care le transmit. Am învățat să îmi dau seama singură când e bine și când e nevoie să mă îmbunătățesc. Mi se pare eliberator că pot să controlez toate detaliile astea, să fiu responsabilă și sinceră față de mine și față de ceilalți.