Spune-mi câte ceva despre tine.

Mă numesc Blăjuți Ștefan, am 18 ani, sunt clasa a XII-a și am bac, dar încerc să fiu relaxat legat de el. Am multe hobby-uri, de obicei mi le schimb odată la doi ani și fac asta dintr-o combinație de factori. Poți duce un hobby până la un anumit punct, iar apoi trebuie să te dedici total ca să îl duci mai departe, iar eu am commitment problems (dar doar la hobby-uri). Momentan îmi place foarte mult muzica, fac chitară și pian în același timp. Mă chinui de câteva luni să învăț o piesă la pian. E o diferență foarte mare între cum cânt la chitară și cum cânt la pian. Adică la chitară am început ca un om normal, cu piese simple și am avansat. La pian am ales o piesă de nivel mediu, Clair de Lune, și mă chinui la ea de vreo 3 luni. Aș vrea să o cânt atât de bine încât atunci când o cânt unei persoane să-mi zică: “aș putea să o ascult încontinuu”, “perfect, că numai pe asta o știu”.

Ce hobby-uri ai avut de-a lungul timpului?

Am destul de multe hobby-uri moarte la care încerc să mă întorc, dar mi-e greu. Au rămas doar banii cheltuiți pe ele. Am o colecție de vreo 10 cuburi rubice, care mi-au plăcut foarte mult. Nu am ajuns la un timp foarte bun, am ajuns la 30 de secunde pe 3×3. Dar puteam rezolva foarte multe tipuri, inclusiv 4×4 și 5×5. Teoretic, daca poți rezolva un 5×5, poți rezolva orice, e același algoritm. Mi-a mai plăcut foarte mult și magia. Am vreo 7 pachete de cărți, 3 cu gimmick-uri (cărți speciale care ajută trucurile de magie). Aveam un pachet cu foarte multe gimmick-uri, numai ca l-am pierdut. Când am pierdut pachetul ăla am fost foarte trist și m-am lăsat de magie. Ce hobby-uri mai am? Încerc să jonglez, numai că nu îmi iese. Nu prea vreau să investesc în mingi speciale, așa că folosesc portocale. Îmi place și baschetul. Când eram mai mic voiam să fiu foarte bun la baschet. Am un coș de baschet în curte, joc aproape zilnic. Și o pun pe mama să joace cu mine, dar e cu un cap mai mică decât mine, așa că nu prea reușește să apere. La nivel de sport, îmi mai place fotbalul american. Eu și vărul meu vrem de mult timp să organizăm un meci de fotbal american, dar am tot amânat.

Cum ai ajuns să te apuci de domeniile pe care le predai pe TeachU?

Pe TeachU predau la fizică și chitară, pentru că acolo chiar cred că am ce învăța pe cineva. Voiam să predau și la matematică, dar m-am răzgândit pentru că am văzut-o pe mama predând mate la nivel de clasă și nu îi e prea ușor. Am fost la olimpiadă și la mate și la fizică, dar mi se pare mai importantă pasiunea decât experiența. La fizică eu caut lucruri noi și vreau să aflu mai multe, iar la matematică nu mi se întâmplă asta.

Când ești mic și îți place ceva, îți place pur și simplu și obții satisfacție din ceea ce faci, iar atunci când crești ești deja pe calea asta și poți să continui. E bine să continui pentru că vrei tu, nu pentru că nu poți să te oprești. Cam asta e cu fizica, nu-mi amintesc un moment în care să nu fi fost legat de fizică. Și nu știu dacă e bine sau rău, dar fizică e faină. E super să înțelegi și mereu când văd ceva interesant sunt uimit. Sistemul cu olimpiadele poate deveni obositor și stresant, dar te și motivează. Va fi interesant să fac fizică la facultate.

Cât despre chitară, am vrut să fac asta mereu. Îmi vedeam prietenii cântând la chitară și mi se părea incredibil, deși nu îmi amintesc ce cântau și probabil nici nu era așa grozav, erau începători. Dar când îi auzeam eram fascinat de ce auzeam. La început mi-a arătat un prieten la Retro Café Iaşi, unde aveau și niște chitare, chiar dacă erau foarte proaste, câteva note. Patru note care nu-mi ieșeau niciodată, am stat câteva luni la ele. Eu mă duceam acolo unde oamenii socializau și zdrăngăneam la chitară. Era o serie de acorduri care îi ieșeau cumva lui și mie nici acum nu-mi ies la fel. Dar am trecut peste. Aveam o chitară clasică a mamei care avea o cheiță ruptă și trebuia să o acordez cu cleștele. Dura 20 de minute și nici nu reușeam să o fac, o puneam pe mama să o facă. Am folosit-o câteva săptămâni, dar de ziua mea am primit o acustică, de care m-am apucat abia după două luni și chiar am învățat multe. Iar anul următor, tot de ziua mea, am primit o electrică. Și tot învăț lucruri noi.

E TeachU prima ta experiență de predare sau ai mai făcut asta? Cum ți se pare?

Nu cred că am mai făcut. Doar când mai eram întrebat, dar nimic formal. Pentru mine experiența pe TeachU e momentan doar despre chitară, pentru că nu am avut studenți decât aici. Am 4 studenți și sunt foarte mândru de fiecare dintre ei, toți sunt pe drumul cel bun. Prima mea oră a fost foarte ciudată, cel puțin primele minute, pentru că nu știam ce să fac. Dacă era fizică aș fi știut, întrebam studentul ce vrea să știe, pentru ce se pregătește, dar niciodată nu mă gândisem ce aș putea învăța pe cineva la chitară. Mai ales că prima mea studentă știa foarte bine chitară și am crezut că nu voi avea ce să o învăț. Dar am avut și am fost impresionat de cât de repede învăța. Într-o oră cred că i-am arătat 4 cântece. Dar nu toți sunt așa rapizi.

Și cum te adaptezi la fiecare?

Cel mai greu mi se pare să te obișnuiești să faci un limbaj cu studenții, cel puțin la chitară. Pentru că oamenii sunt obisnuiți să învețe pe anumite căi, fie cu tabulaturi, fie cu video, iar fiecare profesor predă altfel. De exemplu, după ce am stat multă vreme cu un elev la un cântec, i-am făcut o tabulatură și a mers mult mai bine. Deci cred ca vizual e cel mai ok și merge cu toată lumea.

Eu nu știu să cânt la chitară, dar mi se pare fascinant ce spui.

Da, chiar e, adică și oamenii pe care i-am cunoscut pe TeachU care cânta la chitară mi se par foarte mișto. Cineva mi-a cântat o melodie de la Bosquito cu tot cu voce, ca o serenadă. Nu avea voce, dar tot s-a simțit fain. Cunoștea și un canal de muzică și comedie pe care și eu îl urmăresc și îmi place foarte mult – TwoSetViolin.

Ce te-a determinat sa te înscrii ca mentor pe TeachU?

Sincer, plictiseala. Îmi pare rău, dar ăsta e motivul cel mai sincer. Atunci când m-am înscris pe TeachU, primisem un mesaj și pentru EPEC (Elevi pentru elevi pe carantină) și m-am înscris pe amândouă. Imediat m-am gândit că am făcut o mare prostie, dar apoi mi-am dat seama că e ok. Mai ales că pe TeachU predau la chitară, iar la EPEC mate și fizică. Și chiar a fost alegere bună să mă înscriu pe TeachU. Sunt și singurul mentor de chitară, monopolizez piața.

Dar ce te motivează să continui să predai, mai ales că vine și bacul?

Simt că mă motivează să fac ceva. Iar cu bacul nu sunt prea stresat în general. Mă bazez pe faptul că la mate și fizică e ok, iar la română avansez și până atunci voi avea nivelul pe care mi-l doresc.

Ce ți se pare greu la a preda chitară pe TeachU?

În primul rând conexiunea proastă. Apoi, chitara e destul de greu de predat prin Skype. Probabil ar fi mult mai ușor să îi pot arăta eu cum să pună degetele. E destul de greu să îmi dau seama unde pun degetele și mă ghidez mai ales după auz. Iar pe lângă asta, cum am mai zis, e foarte greu să îți creezi un limbaj și să îl controlezi. De asta voi folosi de acum lucruri mai vizuale și voi încerca să îi ajut când greșesc. Mi se pare dificil, pentru că la chitară nu există o linie clară, ca la fizică, unde aș fi știut ce trebuie să le zic să facă, pas cu pas. La chitară nu e așa. Îi întreb la început ce vor să învețe, dar mai nimeni nu știe ce își dorește exact. Așa că în general îi trec prin lucrurile cele mai simple și vedem apoi unde ajungem.

Dar partea ta preferată?

Abia aștept momentul în care voi putea să fac duete de chitară – mi se pare punctul maxim din cariera unui muzician. Cu studenta mea cea mai bună plănuiesc să cânt o melodie pe care am compus-o eu și pe care nu am reușit să o cânt niciodata cu nimeni. Am cântat eu separat părțile și le-am suprapus – știu că sună fain, dar vreau să o cânt cu cineva.

Sunt anumite sfaturi pe care le dai elevilor ca să învețe mai bine?

Momentan nu am putut să observ dacă au efect sfaturile mele. În funcție de ce își doresc, le spun să exerseze acordurile, să mai lucreze pe fingerstyle și să se axeze pe calitatea sunetului mai mult decât pe viteză.

Ai pe cineva care te inspiră? Profesor, mentor?

Eu sunt un autodidact de când mă știu și sunt și foarte ambițios dacă vreau să învăț ceva. Dar am avut și profesori buni. Profesorulul meu de fizică e un om pe care nu-l poți uita. Dacă știe să facă ceva, știe să îți transmită pasiunea lui. În primul an, când am fost la olimpiada de fizică și trebuia să aleg între fizică și matematică, a stat foarte mult cu mine să mă convingă să merg la fizică și a reușit. Și de atunci am rămas pe fizică.