Spune-mi câte ceva despre tine.

Numele meu e Delia Dumitrescu, am 17 ani și sunt pe cale să termin clasa a XI-a. Sunt într-o o clasă de matematică-informatică de la Colegiul Național “Ion Minulescu” din Slatina. Știu că acum lumea o să vină cu întrebarea: Cum? Ești la mate-info, dar ești olimpică la geografie? Pentru că da, sunt olimpică la geografie, însă niciodata nu am crezut că e neapărat relevant profilul la care ești pentru pasiunile tale. Pentru mine geografia e o pasiune și cumva depășește tot ceea ce se face la școală și ce se cere în sistemul educațional. Asadar, am transformat geografia mai mult într-un hobby decât o simplă materie de la școală, deși la început lumea era destul de revoltată. Până și profesorii, care îmi tot spuneau să încerc sa merg la matematică, fizică. Știam că aș putea să merg la aceste olimpiade, dar nu gaseam pentru materiile astea o pasiune așa răsunătoare, așa că de ce să nu merg la geografie, chiar dacă nu e foarte convențional?

Cum ai ajuns să faci geografie?

Știu că sunt unii oameni care pot spune că de când erau mici știau ce aveau de gând să facă. Eu nu am fost așa. Nu te gândi ca eram copilul care avea o hartă în cameră sau care citea atlase, enciclopedii. Multă parte din viața mea nu am avut tangență cu geografia. Cred că am ajuns la ea prin intermediul profesorilor și aș putea zice că a fost un accident. În gimnaziu aveam o profesoară foarte dedicată de geografie și învățam mai mult pentru ea. În clasa a 6-a, când mi-a propus să particip la Terra, Terra fiind echivalentul olimpiadei, dar pentru gimnaziu, m-am întrebat ce să caut eu acolo, când eu învățam lecția de la clasă doar ca să nu fiu prinsă nepregătită la ore. Deși am zis că nu merg, profesoara mi-a zis cu o zi înaintea concursului că sunt înscrisă și m-am dus, deși nu mă simțeam pregătită și nu credeam că o să îmi placă. Am trecut de locală, am trecut și de județeană, iar pe parcurs am început să acumulez informații din diferite surse. Nu m-am mai rezumat la ce ni se preda la școală sau la manualul și așa depășit, care e din 2004, deci e departe de a mai fi informativ. Treptat am descoperit că geografia e mult mai mult decât pare. Eu cred că asta e o mare problemă în România: geografia din școală nu te atrage și știu asta pentru că nici pe mine nu m-a atras. Dacă te rezumi la a face doar ce e în manuale și dacă nu ai un profesor foarte dedicat, nu vei ajunge niciodată să îți placă geografia, pentru că nu vei cunoaște cu adevărat ce e geografia.

Spuneai că geografia e mult mai mult decât pare. Ce e pentru tine geografia?

La început, pentru mine geografia era ceva intangibil: citeai pur și simplu, toceai niște clasificări, te mai uitai pe hartă și asta era tot. Dar mi-am dat seama că nu e așa, că nu trebuie să tocești, așa cum avem de multe ori impresia la materiile astea care implică multă teorie, precum istoria și geografia. Mi-am dat seama că nu funcționează, cel puțin nu mentru mine. Geografia e peste tot și poți să înveți de peste tot ceva. Eu am ajuns să mă uit la televizor, pe BBC Earth, de exemplu, să văd un interviu sau un reportaj despre orice și să rămân cu informații care se adaugă peste baza a ce se învață la clasă. Te ajută să îți explici multe lucruri, te ajută să gândești. Mie geografia mi-a schimbat modul de gândire și nu doar în domeniul ăsta, ci percepția mea despre lume și oameni în general. Mai ales că la geografie studiezi și partea umană și politică și primești o imagine de ansamblu despre tot ce se întâmplă. Ajungi uneori să citești un simplu articol pe Facebook – de exemplu, despre accidentul aviatic din Iran – dar să corelezi acest eveniment cu întregul context al țării respective, despre conflictele de acolo. Informația nu mai e brută, ci în mintea ta se fac niște conexiuni instante între ceea ce citești acum și ce ai citit în trecut, ceea ce ai văzut și trăit.

Pentru mine geografia mereu a fost un subiect ciudat, pentru că include două ramuri foarte diferite, geografia fizică și umană. Ai vreo preferință?

Întotdeauna am spus că iubesc geografia umană și așa va rămâne. Nu spun că cea fizică nu e frumoasă, cred că majoritatea geografilor ar opta pentru cea fizică. Însă de la prima lecție de geografie umană, când am citit despre indicii demografici (așa am început eu deși nu ar trebui să fie aceasta prima lecție), mi-am spus că mie asta îmi place și eu asta vreau să învăț. Geografia fizică e considerată o știință exactă, prezintă niște procese care se desfășoară pe o perioadă de timp foarte mare, așa că raportată la viața umană e ca și cum stagnează, deci rămân practic niște legi universal valabile. În schimb, dinamica populației se schimbă de la o zi la alta, politicile statelor, conflictele, migrația etc. Oricând ai citi ceva, te gândești că mâine se poate schimba și trebuie să rămâi la curent. Îmi place că mă ține în priză. Pe lângă asta, mereu am fost pasionată de oameni. Îmi place să fac asta chiar în viața de zi cu zi, să văd oameni, să le vorbesc, să îi înțeleg, să purtăm discuții tocmai pentru că avem păreri și experiențe diferite. Îmi place mereu ca atunci când întâlnesc o persoană nouă și aflu ceva despre ea să pot avea niște idei despre locul de unde vine și să încerc să o înțeleg prin prisma backgroundului său.

Mutându-ne puțin de la geografie la educație în general, ce e pentru tine educația?

Cum spuneam, eu nu am fost niciodată atrasă de felul în care e predată geografia în sistemul nostru educațional. Nu e ok să folosești manuale din 2004. La lecția de organizații internaționale, de exemplu, pe hărți încă scrie că România încearcă să adere la Uniunea Europeană. La geografie fizică poți folosi manuale din 2004, pentru ca fenomenele sunt aproximativ aceleași, dar atunci când ne referim la oameni, la acest proces de globalizare, de mobilitate de idei și de oameni, nu poți folosi un manual atât de vechi. Pentru că elevul va învăța de acolo și chiar dacă el știe că România e în UE și nu are nevoie de harta aia din manual, problema nu e doar harta, ci toate informațiile care o însoțesc, care nu se mai potrivesc cu lumea exterioară. Va acumula informație brută pe care nu va fi capabil să o folosească. Iar din păcate la noi se pune foarte mult accent pe teorie și aproape deloc pe practică. Încercăm să dezvoltăm memoria copiilor, dar memoria aia de tocilar, de șoarece de bibliotecă, nu memoria vizuală, nu memoria care ține de inteligența emoțională. Chiar cred că sunt multe lucruri de schimbat în România, mai ales pe partea de geografie. Mie îmi pare foarte rău că popularitatea acestui subiect e foarte redusă și se vede atât prin numărul de elevi interesați, dar și prin faptul că în România nu există nicio facultate care are examen de geografie la admitere, spre deosebire de orice altă materie care se face în liceu.

Ce te-a determinat să fii mentor pe TeachU?

De prima dată când am auzit de acest proiect acum doi ani, mi s-a părut foarte interesant și mi-a plăcut că dintre toate celelalte proiecte care câștigaseră în anul precedent la Creatori de viitor, al vostru urma să se realizeze, adică v-ați ținut de ideea voastră și ați crezut în ea. Și nu e suficient să crezi tu, ci să găsești și alți oameni care să creadă în ea. Iar eu am zis de atunci că eu cred în ea. În general, ceea ce ați încercat să faceți prin TeachU mi s-a părut un lucru extraordinar, iar situația actuală, a pandemiei, a favorizat creșterea comunității TeachU și dezvoltarea rapidă a platformei. În primul rând m-am alăturat pentru că mi-a plăcut ideea, pentru că îmi place educația non-formală și cred că așa poți să înveți cu adevărat ceva, prin ochii cuiva care e pasionat de materia respectivă, luând contact cu un om care îți vorbește despre ea dintr-o perspectivă personală. Iar pe de altă parte, îmi place să învăț alți oameni geografia și să le deschid eu elevilor noi perspective despre aceasta materie. Pentru că eu sunt convinsă că toate materiile care nu ne plac, nu ne plac pentru că nu le înțelegem cu adevărat. Eu privesc totul ca pe un schimb de know-how, pentru că nu le știu niciodata pe toate nici eu.

E prima dată când predai?

Nu am mai predat niciodată într-un context atât de mare precum TeachU. Și încă un motiv pentru care m-am înscris pe TeachU e că e o experiență nouă, atât pentru mine cât și pentru studenți. Pe lângă asta, îmi dau seama că atunci când explici cuiva îți explici și ție în același timp. Mereu mi-a plăcut să vorbesc despre lucrurile care mă pasionează, nu am avut nicio problemă să le răspund oamenilor când mă întreabă ceva și să le mai dau și 5 exemple pe lângă, pentru că mi se pare că se leagă de acel subiect. Eu sunt copilul care și la clasă răspunde la întrebări, dar și pune întrebări. Chiar și acasă, dacă citesc ceva nou la geografie, mă duc în camera cealaltă unde e mama și încep să îi explic și vorbesc jumate de oră fără ca mama să fie pe domeniu sau să fie direct interesată de ce îi povestesc, dar mereu simt nevoia să împărtășesc cu alți oameni și cred că e de datoria noastră să facem asta, să dăm mai departe.

Pare că TeachU e locul perfect pentru tine. Și cu toate astea, ai întâmpinat dificultăți?

În primul rând, mi-e foarte rău să structurez ceea ce vreau să fac. Eu nu învăț într-un mod organizat, nu am sinteze, nu subliniez cărți. Eu pur și simplu iau o carte și o citesc pagină cu pagină. O citesc azi, mâine, o citesc iar peste un an. Și îmi sedimentez informația doar citind. Dar știu că nu toată lumea învață așa: unii au nevoie de scheme logice, alții nu pot învăța foarte repede hărți și imagini pentru că nu au o memorie vizuală foarte bună. Primul lucru pe care trebuie să îl faci e să identifici care e stilul de predare de care elevul are nevoie. Iar în al doilea rând, e greu să îmi adaptez stilul meu de învățare la cel al altora. Eu învăț într-un mod foarte haotic pe care nici eu nu îl înțeleg și trebuie să mă pliez pe stilul altcuiva pentru a-l face să înțeleagă. Altceva ce mi se pare destul de dificil e faptul că geografia e foarte vastă și are foarte multe domenii și subdomenii, încât nu știi cu ce să începi și cu ce să termini. Nu știi dacă să începi să vorbești de la mare la mic sau de la mic la mare, de exemplu. Poți începe să discuți în mare principii și teorii, dar dacă elevul nu are baza de care e nevoie, trebuie să detaliezi la început și abia apoi să vorbești despre subiectul mai amplu. Însă cea mai mare problemă este faptul că geografia nu e foarte populară și atunci numărul de elevi care au nevoie de ajutor la geografie e foarte redus.

Dar care e partea ta preferată?

Atunci când ajung să vorbesc cu voce tare despre lucrurile pe care le explic, ajung să le înțeleg și eu altfel. Când mă pun eu să învăț, îmi iau cartea, mă așez și citesc. În momentele alea, la mine în cap e liniște. Dar când spui totul cu voce tare, intri într-un alt proces de învățare. De exemplu, de curând când am explicat o lecție, a trebuit să folosesc niște cuvinte pe care nu le auzisem niciodată, doar le citisem. Și în momentul în care le-am auzit ieșind din gura mea era ca și cum și eu aflam pentru prima dată de subiectul ăsta și acele cuvinte ajunseseră să rezoneze diferit cu mine. Pe lângă asta, mă bucur că pot să fac oamenii să vadă că geografia e interesantă și că e mult mai mult decât s-ar fi așteptai ei, să le schimb părerea despre acest subiect. Eleva mea (singura elevă, de altfel) e mereu foarte curioasă și pune întrebări, iar asta pentru că e interesată de subiect și pentru că vrea să înțeleagă. La un moment dat mi-a povestit cum într-un meci de debate folosise o informație despre brain drain (procesul prin care persoanele cu studii superioare migrează în țări mai dezvoltate) pe care i-o prezentasem eu în lecția precedentă. Iar faptul că ea a reușit să foloseasca ceva dintr-o lecție de geografie – peste care poate ai crede că nu vei da niciodată – într-un discurs arată tocmai faptul că aceste subiecte nu sunt doar legate de acest domeniu, ci au o aplicabilitate globală și poți vorbi despre ele cu oricine.

Ai vreo persoană care te inspiră?

Eu în general cred că suntem suma tuturor oamenilor pe care îi întâlnim, oricât de clișeic ar suna. Pe de o parte, am luat lucruri de la toți oamenii pe care i-am întâlnit, iar pe de altă parte sunt și mulți oameni pe care îi admir. Asta mi s-a întâmplat mie la început cu ai mei colegi de lot, când eu eram doar un junior și mă uitamla seniorii din județul meu, care erau cu 4 ani mai mari, și mă gândeam că aș putea ajunge și eu ca ei, mă făceau să mă gândesc la potențialul meu. Apoi sunt profesorii. Cum ziceam, profesoara mea din gimnaziu e probabil vinovată că eu am ajuns să fac geografie. Și în general, mă bucur că am dat de profesori care au înțeles cum învăț, pentru că de multe ori pare că eu nu învăt nimic și nu iau nimic în serios. Dar profesorii mei mi-au oferit materiale care s-au pliat pe stilul meu de învățare. Am întâlnit și mulți elevi de vârsta mea care sunt cu mult peste mine, iar asta te ține cumva treaz, pentru că îți dai seama câte lucruri mai ai tu de făcut și te face să crezi în tine și în ceea ce poți să faci. Și de asta sunt eu pe TeachU și de asta vorbesc eu cu oamenii despre geografie, pentru că am încredere că și eu pot face asta, pot motiva oameni să creadă în ei.

Și ca să încheiem, aș vrea să te întreb: ai vreo întâmplare pe care ai vrea să o povestești, din experiența ta de mentor, elev, om în general?

Da, chiar am ceva ce vreau să povestesc. La olimpiada internațională de geografie probele sunt foarte originale, totul e foarte outside the box. Una din probe, numită proba multimedia, e o probă cu 40 de imagini, care pot fi obiective turistice, grafice etc. Iar participanții trebuie să știe să poată să identifice unde e respectivul obiectiv, ce obiectiv e, ce fenomen reprezintă acel grafic, poți primi orice întrebare. Iar la un moment dat am primit întrebarea care e țara de origine a cerealelor Nestle? Nu găsești răspunsul în vreo carte de geografie, dar îl găsești pe ambalajul cerealelor, iar eu într-o dimineață îl citisem și reținusem asta. De ce? Pentru că așa sunt eu, citesc orice text văd. Și mi s-a întâmplat de foarte multe ori să ajung să răspund la niște întrebări fără să îmi dau seama că dețineam informația respectivă. Nu suntem conștienți de toate lucrurile pe care le știm și nici cât de valoroasă e toată informația pe care o acumulăm în timp. Iar asta se întâmplă la geografie, e vorba despre cultură generală și despre cum gândești tu ca om.