Spune-mi ceva despre tine.

Mă numesc Tudor Mocioi, sunt clasa a XI-a la Colegiul Național “Tudor Vianu” din București. Sunt pasionat de fizică, pe care am descoperit-o cu ajutorul doamnei profesoare Ioana Stoica cu care lucrez din clasa a 6-a – dumneaei este cea care m-a ghidat de la primii pași. Pot spune că eu sunt un visător, mereu mă gândesc foarte mult – fac ceea ce se numește overthinking. Și nu doar legat de ceea ce mi se întâmplă mie, căci mi-a prins bine și la școală. De fiecare dată când mi se spune ceva nou, nu mă las până nu rumeg pe toate părțile subiectul, caut noi aspecte pe care nu le-am observat de prima dată.

Și nu ți se pare dăunător să petreci atât de mult timp overthinking?

Ba sigur că e câteodată, eu încerc să limitez acest timp, dar uneori e inevitabil. De exemplu, fac asta în jumătatea de oră din pat dinainte să adorm.

Ce pasiuni mai ai în afară de fizică?

În general, sunt pasionat de științe: chimie, biologie, chiar și informatică. Și dintotdeauna mi-a plăcut să văd cum se îmbină toate. Dar toată lumea îmi spune și am observat și eu că la un moment dat vine vremea să te specializezi, să te canalizezi pe un singur domeniu. La toate pot spune că trec de nivelul de cultură generală, dar nu sunt la fel ca fizica.

Te-ai gândit la planurile tale de viitor?

Pentru viitor am mai multe variante. Una din ele ar fi fizica. Dar sunt interesat și de zona de interdisciplinaritate și am văzut că în străinătate există programe de neuroștiință, care necesită puțin din toate științele de care am zis. Primul program de acest gen pe care l-am văzut este cel de la Princeton University, dar cam toate universitățile de top din SUA au ceva foarte similar.

Revenind la TeachU, este asta prima ta experiență de predare?

Nu e prima dată când predau. Am mai predat în fața claselor mai mici de liceu, am organizat diverse centre de excelență pentru copiii de clasa a 6-a, a 7-a. Dar pe TeachU e prima dată când predau cuiva individual, când trebuie să îi urmăresc parcursul. În fața unei clase de elevi, oricât ai încerca, nu poți ajunge la toți elevii. Unii nu sunt foarte interesați sau vin la centru obligați de părinți. Dar pe TeachU cine te contactează o face pentru că își dorește să învețe.

Cum a evoluat pentru tine această experiență?

Deși am mai predat și înainte, întotdeauna eram supravegheat, nu predam orice îmi doream eu și atunci era mai ușor, pentru că presiunea nu era complet pe mine. Aici trebuie să venim cu totul de la noi și să gândim lecția complet. E mai dificil, dar e și mai satisfăcător.

Ce te-a motivat să te înscrii ca mentor pe TeachU?

Toată perioada asta cu pandemia, să zicem. Mult timp nici nu am făcut cursuri la școală și simțeam nevoia să fac ceva, să fiu util. A fost vorba și de spiritul ăsta colectiv, pentru că am văzut pe TeachU foarte mulți colegi pe care îi știam de la olimpiade și m-am gândit că aș putea să ajut și eu.

Care ți se pare partea cea mai grea la a preda?

Mi se pare destul de dificil să găsești cum să prezinți și să dozezi informația astfel încât să nu fie prea puțin sau ceva ce îi e deja cunoscut elevului, dar nici să nu îl încarci. Vorbind strict de fizică, trebuie să ai grijă să faci distincția dintre fizică și matematică. Nu trebuie să le neglijezi pe niciuna. Sunt multe probleme care implică multe calcule laborioase, dar trebuie să ai gijă să nu pierzi din vedere fenomenul. Și atunci trebuie să selectezi probleme astfel încât să le combini pe ambele.

Care e partea ta preferată?

Din fizică, tot ceea ce înseamnă electricitate și magnetism mi se pare foarte interesant. Și asta pentru că lucruri aparent fără nicio legătură se îmbină și o fac astfel încât nici nu îți mai dai seama care-i care: electricitatea, magnetismul, teoria relativității restrânse și optica. De exemplu, e întrebarea existenței magneților. De ce există ei? Ce se petrece la nivel atomic de există magneții? Și răspunsul e legat de teoria relativității, deși aceasta se referă în general la rachete care se deplasează cu viteze de jumătate din viteza luminii. Deci e o teorie care nu are prea mare aplicabilitate în viața de zi cu zi. În schimb, se aplică la magneți. De predat, e interesantă mecanica, pentru că ai doar 3-4 principii din care iese totul. Și le poți folosi pentru a rezolva probleme, dar te poți raporta și la povestea din spatele lor, să vorbești despre Newton, de exemplu.

Tu cum te raportezi la educație?

Fiind încă elev, educația e un procent mare din viața mea. Însă cred că ea ar trebui să fie o parte mare din viața tuturor, nu doar prin mers la școală sau facultate. Ar trebui mereu să ne îmbogățim intelectual, să ne ținem mintea antrenată. Am observat că adulții cei mai de succes sunt cei care studiază, caută să-și lărgească mereu orizontul și care chiar când au ales să își schimbe complet domeniul de activitate, au început prin a se educa în noul domeniu.

Că tot ai adus vorba de adulții care învață, ai vreun model care te inspiră?

Ar fi mulți. Unul din ei e profesoara mea, de care am mai zis. Un altul este fizicianul Cristian Presură care a scris o carte groasă, Fizica povestită – nu e chiar povestită, are și multe ecuații. El are și un canal de Youtube și ține multe conferințe. Nu e vorba doar de ceea ce povestește, ci de felul în care povestește. Are un entuziasm aparte, parcă îi sclipesc ochii când vorbește despre asta. Are și tot felul de experimente năstrușnice. Recent a făcut o lecție despre electricitate și magnetism și s-a dus cu magnetometrul din telefon lângă cuptorul cu micorunde, să vadă cum e câmpul magnetic acolo. Asta m-a amuzat, dar mi-am dat seama că așa înveți, gândindu-te și la năstrușnicii, cât timp nu ne pun viața în pericol (de exemplu, nu ar fi ok să ne punem să desfacem cuptorul cu microunde).

E ceva ce ai vrea să transmiți despre experiența ta de elev, mentor, om?

Cred că aș vrea să dau un sfat elevilor: atunci când nu înțeleg ceva, să nu se panicheze. Și eu am tendința să mă panichez când nu înțeleg ceva. Dar tocmai când nu înțelegem e cel mai bine, pentru că ne punem întrebări, căutăm alte unghiuri din care să privim problema și reușim să ajungem la soluții poate chiar originale. O altă problemă cu care eu mă confrunt este monotonia. Cel mai bine e să cauți mereu să faci lucrurile altfe. Dacă azi ai citit un capitol dintr-o carte, mâine caută o altă carte, uită-te pe Youtube la un video. Și așa ai mai multe șanse de a ajunge la perspectiva care ți se potrivește.