Vorbește-mi despre tine.

Mă numesc Adelina, sunt studentă la medicină în București în anul II și sunt mentor de biologie pe TeachU.

Cum ai ajuns la pasiunea pentru biologie și medicină?

În liceu eram pasionată de orice ține de biologie, anatomie, studiul organisemelor vii. Acum, după ce am intrat la facultate, cred că sunt mai degrabă pasionată de fiziologie, studiul celulelor, pentru că medicina în sine e un domeniu foarte amplu. În general lucrurile pe care le-am făcut au fost cumva legate de acest domeniu. Cred că încă de mică mi-a fost insuflat de tata interesul pentru biologie; mă ducea foarte des la plimbare prin parc sau prin pădure, îmi arăta tot felul de animale și plante și îmi vorbea despre ele. Iar asta m-a făcut foarte curioasă legat de cum funcționează viața și organismele. Curiozitatea asta a rămas până prin liceu când am dat de lucruri mult mai complicate: anatomie, fiziologie, sisteme de organe. Cumva am știut mereu că înspre domeniul ăsta mă îndrept. Participam la tot felul de concursuri pe tema sănătății. Am fost la Sanitarii pricepuți, de exemplu, un concurs de educație pentru sănătate și de prim-ajutor.

De ce te-ai înscris pe TeachU?

De această platformă am auzit prima dată de la prietenul meu, care e de asemenea mentor, și mi-am dorit foarte mult să am oprtunitatea de a preda cuiva. Pe de o parte ca să îmi testez abilitățile pedagogice, despre care încă nu știu cât de bune sunt, iar pe de altă parte să ajut. Când am auzit de platformă am crezut că e ceva foarte bun pentru elevi și mi-am spus că mi-ar plăcea să contribui și eu la asta, dar pe parcurs mi-am dat seama că ei nu sunt singurii beneficiari. Mă ajut și pe mine pe TeachU. Am avut ocazia să îmi exersez diverse skill-uri sociale, am învățat să mă comport cu diferite stiluri de oameni, cum să mă exprim și să explic lucruri la mai multe grade de dificultate. Prin întrebările pe care le-am primit, chiar am ajuns să îmi explic mai bine și mie însămi unele noțiuni, iar asta mi s-a părut încă un beneficiu la care nu mă așteptam.

Ca mentor pe TeachU, știu cât de dificil poate fi câteodată să predai cuiva. Tu ai găsit dificultăți?

Da, firește. Cel mai complicat pentru mine e să mă privesc din perspectiva elevului și să îmi dau seama ce anume nu înțelege. Uneori uit că un lucru care mie mi se pare ușor sau evident nu e neapărat ușor pentru altcineva. Și atunci trebuie să îmi dau seama ce nu înțelege, trebuie să ajung la rădăcina problemei ca să știu exact ce să explic și apoi să îi explic fără să îi încarc memoria cu lucruri mai avansate decât îi trebuie, pentru că e și ăsta un risc. De asta încerc să creez o comunicare cât mai bună cu elevii, pentru că dacă încep să prindă curaj și încredere în tine nu se mai sfiesc să îți spună ce nu înțeleg. Odată ce se întâmplă asta, totul devine simplu, pentru că știi exact ce nu merge.

Care e partea care ți-a plăcut cel mai mult sau ți-a venit cel mai natural?

Cred că cel mai fain e să știi că ai contribuit la educația cuiva. Atunci când cineva îți spune am învățat asta de la tine sau am înțeles-o de la tine, când vezi că începe să facă analogii între informații datorită lucrurilor pe care i le-ai explicat. Zilele trecute, când a fost admiterea la medicină și am început să primesc mesaje de la elevii cu care am lucrat mi-a crescut inima. Ei au simțit nevoia să îmi mulțumească, deci ceea ce am făcut cu ei chiar i-a ajutat.

Asta este prima ta experiență de predare sau ai mai făcut-o?

Predat e mult spus, nu am mai predat la propriu, dar am avut ocazia să ajut un echipaj de copii de la Sanitarii pricepuți. După ce am participat eu, am decis împreună cu echipajul meu să ajutăm la rândul nostru alți elevi care au același vis ca noi să ajungă acolo. I-am pregătit, i-am învățat metode de prim ajutor, le-am dat informații legate de educația pentru sănătate. Totul era foarte distractiv și interactiv. Nu pot zice că am predat, dar cu siguranță am ajutat.

Te gândești la o carieră pedagogică?

Întotdeuna mi-am dorit să predau, iar acum chiar iau în considerare posibilitatea de a deveni profesor universitar.

Ai observat că sunt anumite metode care funcționează mai bine?

Eu cel mai bine învăț prin scris: citesc o lecție, un curs, după care îmi iau notițe din ceea ce am reținut, iar pentru mine e o metodă foarte bună. Nu știu dacă se aplică tuturor sau dacă e utilă la toate materiile, dar pentru mine și pentru ce învăț eu funcționează. Ca mentor, folosesc multe desene și scheme pe care fie le am din liceu, fie le fac pe loc, iar dacă nu îmi ies, caut prin cărțile pe care le am eu.

Ca fost elev și actual student, cum vezi tu educația?

Pentru mine, conceptul de educație s-a schimbat mult după ce am intrat la facultate. La liceu, nu conștientizam cât de important e să înveți, nu îmi dădeam seama câte oportunități și mulțumire de sine îți aduce asta. Mă concentram să învăț lecțiile de care era nevoie ca să iau notele pe care mi le doream, iar apoi uitam informația respectivă. Acum nu mi se pare ok ce făceam. Un profesor bun ar trebui să te facă să treci de bariera notelor și să privești mult mai în profunzime materia respectivă și educația în general. Pe lângă setul de informații pe care îl iei din cărți, cred că educația cuprinde și principiile morale pe care le avem și toate lucrurile care ne fac oameni – degeaba ai informații din toate domeniile, dacă nu ești om. După liceu, mi-am schimba complet perspectiva și am început să țin mai puțin cont de note și mai mult cont de ceea ce îmi ramâne după ce învăț, informațiile pe care le voi folosi în viitor.

Pentru că ai menționat de conceptul profesorului bun, mă întrebam dacă ai avut un astfel de profesor, la școală sau la facultate.

Cred că toată schimbarea mea de perspectivă a fost datorată diferenței dintre profesorii pe care i-am avut în liceu și profesorii pe care îi am acum. Cred că pot să număr pe degetele de la o mână profesorii din liceu care chiar și-au dat interesul și m-au făcut să le iubesc materia. Doamna profesoară care m-a pregătit pentru facultate e singura care chiar m-a inspirat, pentru că se vedea că știe foarte bine materia și era și o persoană foarte inimoasă. La facultate, într-adevăr, am dat de oameni mult mai pasionați, mai pregătiți și cred că ei m-au făcut să văd altfel educația. Am avut ocazia să interacționez cu oameni și doctori absolut extraordinari și îmi doresc să pot să fiu și eu astfel cândva.

Pe lângă profesori, ce oameni te mai inspiră?

Pe mine mă inspiră orice. Chiar și colegii mei, mai ales cei care muncesc și sunt foarte pasionați și te fac să vrei să fii mai bun. Prefer să îmi iau modele de la cei din jurul meu: profesori, prieteni, colegi. M-a ajutat foarte mult să am un cerc de prieteni care să fie la fel de preocupați de educație și care să aibă aceleași valori ca mine. Ne-am ajutat reciproc și cred că am trecut mult mai ușor decât alții prin acești doi ani de facultate. La medicină e destul de greu să treci peste competiție, peste taxele mari care te fac să fii mai degrabă individualist, dar eu am descoperit că de fapt cheia este să lucrezi în echipă, pentru că asta e ceva ce vei face pricum ca medic.

E ceva ce ai vrea să mai spui?

Aș vrea să le dau un sfat elevilor, pentru că mie mi-ar fi fost util să îl primesc în liceu. Ei ar trebui să învețe să nu se descurajeze atunci când nu iese ceva cum își doresc. E firesc să ai zile, luni, chiar ani în care simți că nimic nu îți iese și că toată lumea din jur se descurcă mai bine decât tine, iar lucrul ăsta poate să te doboare și să te facă să simți că nu ești suficient de bun. Tu ai datoria de a-ți da seama care e stilul tău de învățare și de a munci cât mai mult pentru a trece de bariera asta. Mulți nu își dau seama că oamenii sunt foarte diferiți și gândesc foarte diferit. Dacă colegul tău de bancă învață cumva și tu nu, nu înseamnă că ești inferior, înseamnă că trebuie să cauți ceea ce funcționează pentru tine. Mi-ar fi plăcut să mi se spună asta înainte, pentru că acum că o știu, îmi e destul de greu să mă obișnuiesc și să nu mă demoralizez când văd pe cineva mai bun. Vreau ca atunci când văd astfel de oameni să devin mai puternică și să mă motiveze și inspire să devin eu mai bună.