Spune-mi câte ceva despre tine.

Salut! Sunt Cristi Voinea, sunt student în anul II la fizică și m-am alăturat platformei TeachU pentru că mi se pare că e foarte important pentru mine, ca viitor om de știință, să am niște skill-uri în predare, dar și pentru că îmi doresc să ajut viitorii olimpici din România și să dau înapoi din ceea ce am primit eu de-a lungul timpului.

În afară de fizică, ce pasiuni mai ai?

Pe partea științifică, îmi place foarte mult matematica. Deși la facultate nu mai fac, încă îmi place foarte mult partea matematică din fizică. Și de programare sunt pasionat. Iar în afară de asta, dacă nu fac științe, fac sport.

Cum ai ajuns la fizică? E vreo poveste în spatele interesului tău?

Nu cred că am o poveste. A fost ceva treptat, începând din clasa a VI-a când am început sa facem fizică la liceu. Din clasa a VII-a chiar a început să îmi placă, când m-am calificat la națională, ceea ce m-a șocat puțin. Eu până atunci fusesem doar la matematică în a V-a, iar în a VI-a nu mă calificasem la nimic. Așa că în clasa a VII-a nu prea aveam așteptări. Și a venit ca o surpriză, dar a și însemnat că mă descurcam destul de bine și îmi plăcea ceea ce fac, iar de atunci cred că a venit de la sine.

Ai mai predat până acum?

Nu chiar. Am mai fost rugat de profesori de câteva ori în liceu să prezint câte o lecție, un capitol mai puțin important și mi s-a părut că m-am descurcat bine. Dar nu am experiența de a face asta în mod constant, de a urmări progresul cuiva, de a face exerciții și probleme până înțelege.

Pentru că tu ești un mentor foarte recent pe TeachU, aș vrea să știu ce așteptări ai de la această experiență de predare.

Ce îmi doresc cel mai mult este să interacționez cu elevi care chiar sunt doritori să învețe. Pentru că nu cred că aș avea nevoie de nimic altceva dacă aș vedea că elevul chiar vrea să afle și e interesat de fizică.

Nu vreau să îți induc incertitudini, dar există lucruri de care ești nesigur sau care te sperie?

Firește că există, mai ales că nu am mai făcut asta. Nu am foarte mare încredere în abilitățile mele pedagogice, dar cred că voi învăța pe parcurs și va fi ok.

Sunt anumite lucruri pe care vrei să le câștigi pentru dezvoltarea ta din activitatea de predare?

Nu m-am gândit foarte mult la asta, dar acum că întrebi îmi dau seama că probabil îmi va oferi o structură chiar în gândurile mele. Indiferent că e o materie prin care eu am mai trecut și o cunosc deja, niciodată nu m-am gândit la ea într-un mod structurat, pentru a o putea preda. În capul meu cred că toate sunt destul de amestecate, cunoștințele sunt acolo și le aplic când e cazul, dar nu e o ordine. Ca să poți să predai, trebuie să fii foarte atent și structurat. Nu cred că am asta încă, așa că sunt sigur că mă va ajuta.

Revenind la tine, tu cum înveți? Ai anumite metode pe care le folosești și pe care le-ai recomanda?

Nu știu dacă metoda mea e una dintre cele mai bune. Eu nu sunt un om prea structurat: nu am mind maps, foi cu formule, cărți în care să știu unde pot găsi fiecare informație. E totul destul de dezordonat. Deci nu cred că o să am de la început o strategie sau niște sfaturi pe care să le dau elevilor și asta înseamnă că le vom descoperi împreună, pentru că oricum va fi un proces diferit cu fiecare elev.

Ca elev și acum student, trebuie să consideri că educația e foarte importantă. Cum te raportezi tu la acest concept?

Mă gândesc de multe ori la asta, mai ales când începem un curs nou la facultate. Mi se pare incredibil câtă informație poți asimila și mai ales cât de multe lucruri sunt de învățat. Nu e timp să treci prin toate, iar atunci când găsesc timp chiar vreau să învăț cât mai multe, chiar din materii diferite și lucruri tangente la fizică. Educația este o oportunitate incredibilă, iar în liceu nu cred că am realizat asta destul. Eram foarte concentrat pe capitolele de care aveam nevoie strict pentru olimpiade sau la clasă și nu am realizat ce înseamnă. Mă îndoiesc că o să conving mulți elevi care gândesc cum o făceam și eu să privească altfel lucrurile și să dea o șansă fizicii altfel, dar nimic nu mă oprește să încerc.

Cred că ai deschis deja subiectul, dar poți dezvolta puțin? Cum s-a schimbat perspectiva ta asupra fizicii când ai trecut de la poziția de elev la cea de student?

Sunt sigur că s-a schimbat, pentru că simt lucrul ăsta. Cred că ține mult de faptul că în liceu nu aveam timp să mă gândesc la cât de multe lucruri diferite pot să învăț în fizică, pentru că aveam anumite ținte pe care voiam să le ating. În clasa a XI-a și a XII-a nu mă gândeam la alte lucruri în afare de a mă califica în lot, pentru că făceam parte dintr-un sistem foarte competitiv. Acum nu prea sunt concursuri, iar totul e mai puțin competitiv și mai mult cooperativ. Pe lângă asta, e un acces mult mai larg la informații, la bibliotecă, la cursuri, iar fiind înconjurat de mulți profesori renumiți, te gândești mai puțin la competiție și mai mult la fizică în sine.

Privind retrospectiv, crezi că această competiție încurajată în sistemul nostru ți-a fost utilă?

Pe de o parte, știu că am ratat multe lucruri pe care puteam să mă concentrez, pentru că nu erau în programa pe care o urmăream eu, dar nu știu dacă drumul meu m-ar fi adus aici dacă nu mă focalizam pe ea. Pentru mine, în final, e ok. Acum am timp să fac tot ce îmi doresc și din fizică și în afara fizicii. Dacă nu ar exista contextul olimpiadelor, nu știu câți am ajunge să ne dedicăm acestor subiecte. Așa că asta funcționează pe termen scurt, dar pe termen lung sigur există o soluție mult mai bună.

Care e partea ta preferată din sau la fizică?

E un lucru care câteodată mă frustrează, pentru că nu e ca matematica, unde capitolele și structurile există pur și simplu, sunt abstracte. În fizică, totul e conectat cu lumea reală, pe care trebuie să o explici cumva. Și nu avem răspunsuri la toate lucrurile. Nu pot răspunde la întrebarea “ce e un electron?” decât superficial, iar asta mă enervează uneori. Sunt tot felul de întrebări dificile la care nu avem răspuns și îmi place lucrul ăsta, pentru că nu e complet elucidată și te face să simți că faci parte din procesul de a răspunde la aceste întrebări.

Ai pe cineva care te inspiră?

Nu pot spune că am un model, dar sunt mulți oameni de la care învăț. De exemplu, am un mentor la colegiul meu care, pe lângă faptul că are multe premii, e și un profesor foarte bun. Uneori îi punem întrebări de-a dreptul puerile, dar ne răspunde cu foarte mult calm, înțelegere și pasiune și mi se pare extraordinar că poate fi în același timp un profesor și un cercetător așa bun, dar este și atât de modest.