Sebastian s-a înscris ca mentor pe TeachU în urmă cu două luni și a devenit curând cel mai activ mentor. Pe lângă asta, și-a dorit să ajute mai mult de atât. Acum, el este membru al echipei din spatele acestui proiect și ajută constant, continuând să dea meditații, dar să învețe și pentru propriul lui examen.

Spune-mi câte ceva despre tine.

Sunt Sebastian Romeo Pintilie. Sunt din Bacău, de fapt sunt dintr-un mic sat din Bacău, dar am făcut școala în oraș. Am fost olimpic național la mai multe materii și am fost la olimpiada internațională de biologie. Inițial voiam să merg la chimie, dar am trecut printr-o bruscă reprofilare când am început liceul.

Ce alte pasiuni mai ai?

Dacă e un cuvânt care mă descrie, acela e pur și simplu “pasiune”: îmi plac o mulțime de lucruri. Cu o mică excepție – nu prea mă pricep la literatură, desen, lucruri din-astea artistice în general – sunt un stereotip umblător. Dar îmi place să merg cu bicicleta, să mă uit la filme și, mai nou, să fac filme.

Revenind la pasiunea ta pentru biologie, cum ai ajuns la ea? Ai spus că nu ai început cu biologia și totuși, iată-te.

De mic eram mai curios de felul meu. Cred că din clasa I nu m-am mai uitat la desene, ci am început să mă uit pe National Geographic sau pe Discovery Channel. Pe la grădiniță chiar am avut o operație, nimic complicat, dar de atunci le-am zis alor mei: gata, mami, tati, mă fac doctor. Evident că nu era nimic serios, eram un copil, dar ceva a început acolo, pentru că a rămas cu mine ideea asta. Iar în timp a început să devină ceva clădit pe argumente și pe pasiune. Îmi plac foarte mult științele exacte, dar îmi plac și istoria și geografia foarte mult, de exemplu. Mai citesc din când în când câte ceva de istorie și îmi place și geopolitica. Dar mi-am dat seama că îmi plac științele exacte și că mă pricep la ele; eram genul de copil care se ducea la toate concursurile, la absolut orice apucam. O influență foarte puternică a fost Jules Verne, pentru că în cărțile lui avea destul de multe elemente de geografie, de chimie. Mai ales în Insula misterioasă, unde se descria cum personajele au sintetizat nitroglicerină ca să o detoneze și să creeze o cascadă și mi s-a părut uimitor la momentul ăla. Pe măsură ce am crescut, în gimnaziu, am început să fiu și mai pasionat – deși inițial de chimie și fizică, biologia nu era neapărat vizată. În clasa a VIII-a m-am calificat la primele mele naționale, fapt care pentru mine la acel moment erau un foarte mare lucru: la lingvistică și la chimie. Plănuiam să continui cu chimia, dar la liceu am dat de diriga mea care e profesoară de biologie și m-a convins să merg și acolo. În clasa a IX-a nu m-am calificat la națională la chimie, dar m-am calificat la biologie. Mi-am spus că profa mea avea olimpici în fiecare an, așa că eu nu sunt special cu nimic și îmi doream să fac ceva ca să rămân în amintirea liceului. În anul ăla am luat ultima mențiune, iar profesoara nu mai avusese niciodată mențiuni sau premiu. Atunci am stat în cameră cu Vlad Sîmbotin și el m-a influențat să îmi doresc să merg la internațională. În clasa a X-a m-am calificat în lotul lărgit, iar în clasa a XI-a eram foarte pregătit – învățasem materia de lărgit, de restrâns și abia așteptam probele. Pe drum spre naționala de la Oradea microbuzul nostru a făcut accident și am ajuns cu toții la spital. Nu-mi venea să cred că mi se întâmplă asta. Eu eram destul de ok fizic, așa că am mers la olimpiadă. Am ajuns acolo cu o mască pe față, pentru că nu arătam prea bine – purtam mască dinainte să fie cool. Și atunci am reușit să mă calific la inter așa cum îmi doream. Aici se cam pune punct, că a venit pandemia. Asta e “cariera” mea în olimpiade, dar totul e doar o reflecție a pasiunii mele pentru tot ceea ce înseamnă științe, cunoaștere. Mereu mi-a plăcut să aflu lucruri noi și nu doar la bio, dar aici mi s-a întâmplat să excelez. Mă interesează tot felul de domenii, îmi place să mă descurc la calculator, să citesc lucruri despre istorie, fizică, chimie. Nu sunt la fel de bun în toate, firește, dar îmi place să știu cât mai multe. Cred că dacă e un lucru important pe lumea asta e acela că oricâte lucruri ai ști, contează să și dai mai departe. Pentru că tu ești unul, dar dacă împărtășești cu alți, devine mult mai mare.

Mă bucur că ai ajuns chiar tu să vorbești despre asta, pentru că e oarecum legat de TeachU. Ce te-a motivat să te înscrii ca mentor?

Cum ziceam, să împărtășești informația face pasiunea ta să nu fie doar despre tine. Mie mereu mi-a plăcut să explic oamenilor lucruri, deși nu mă consider foarte bun la asta. Nu am primit niciun fel de pregătire, doar fac tot ce pot și cred că e important că încerc să o fac. Fiind mereu întrebat de colegi cum se fac diverse lucruri, am prins cumva acest exercițiu. Dar mi-am dat seama că pot face mult mai mult de atât dacă o fac în mod voluntar și nu doar atunci când cineva are o nevoie urgentă de ajutor. Mi-am dat seama că îmi place să fac eu prezentări, să îmi fac propriile lecții și să predau. Nu am avut foarte multe ocazii să fac asta. În clasa a XI-a am avut de făcut un studiu de caz la română și mi-a plăcut foarte mult. În clasa a XII-a am început să pregătesc în mod activ olimpicii din liceul meu la biologie, în paralel cu profesoara mea. Voiam să îmi mențin cunoștințele proaspete și voiam și să îi și ajut. Tot anul ăsta am început și să predau lucrări practice, de exemplu disecții pe inimă, la clasele doamnei profesoare. Și îmi plăcea foarte mult să explic. Iar după ce s-au închis școlile, TeachU a venit chiar la momentul potrivit pentru a-mi duce mai departe dorința de a ajuta și a împărtăși cunoștințele mele cu alții. Mi se pare un lucru foarte nobil să faci asta din simpla nevoie de a ajuta, de asta îmi doresc să mă fac și medic. În general sunt foarte fericit când pot să ajut pe cineva cu orice. Asta și pasiunea mea pentru științele exacte mă fac să merg către medicină. Pe parcursul olimpiadelor am văzut cum e să lucrezi în laborator, să faci doar biologie, am cunoscut oameni care fac asta și nu prea mi-a plăcut. De aceea am decis medicina, pentru că reușește să combine partea de științe cu partea în care poți ajuta oameni care chiar au nevoie de asta.

De-a lungul timpului, atât pe TeachU cât și înainte, ce lucruri ai găsit dificile în a preda?

Nu am găsit foarte multe dificultăți, deși s-ar putea să fie vina optimismului meu sau a faptului că nu sunt foarte bun la citit oamenii. Poate cel mai dificil e să îl faci pe elev să fie confortabil cu tine, deși îmi place să cred că mă descurc la asta, pentru că nu am o atitudine foarte sobră și sunt destul de degajat, folosesc termeni total neștiințifici uneori și îmi place să fiu așa pentru că ajută la realizarea unei conexiuni. Dacă faci asta, elevul va fi mult mai relaxat și mai puțin stresat și nu se va simți ca la o oră de școală.

Care e partea care îți vine cel mai ușor sau îți place cel mai mult?

Ce îmi place foarte mult e când le arăt oamenilor că există mult mai mult decât simpla materie pe care trebuie să o învețe pentru a trece un anumit examen. Îmi place să spun lucruri care nu sunt neapărat în programă, dar care derivă în mod interesant din subiectul discutat și să le arăt că există mult mai multe dincolo de toate astea. Nu pot spune că sunt un expert la asta, dar îmi place să o fac și consider că e foarte important.

Ai observat că sunt anumite metode care funcționează mai bine decât altele sau anumite sfaturi pe care le dai ca să învețe mai ușor?

Pentru fiecare e o abordare complet diferită, primele 20 de minute trebuie să stai să îi studiezi și să îți dai seama ce nivel au și să te mulezi pe asta. Adeseori predau exact aceeași lecție și nu e neapărat nevoie de o metodă, trebuie doar să o faci și să nu te plictisești chiar tu. Dacă e să dau un sfat, poate ar fi să fie mai relaxați cu mentorii de pe TeachU, pentru că suntem acolo să îi ajutăm. Eu încerc să mă comport cu studenții mei de parcă suntem prieteni și îi rog să nu mă privească ca pe un profesor. Pe mine mă ajută și cred că îi ajută și pe ei. Dacă au întrebări, mereu îi rog să le pună, iar dacă ei nu pun sau sunt reticenți în a le pune, deși nu sunt convinși că au înțeles, mă autosesizez și explic din nou. Multora le e teamă să pună întrebări, cred că se fac de rușine și că e ceva greșit în a nu înțelege din prima. Sfatul meu e să fie curioși, să întrebe și nu neapărat legat strict de subiect, ci și despre alte curiozități pe care poate le-am stârnit. Am un elev care face asta și cred că e cel care a făcut cele mai mari progrese de la început, pentru că nu i-a fost niciodată frică să se exprime și să întrebe.

Felul în care interacționezi cu elevii tăi cred că spune multe și despre cum vezi tu educația. Cum te raportezi tu la conceptul de educație?

Ca mai toate lucrurile, e foarte complicat, atât de complicat încât nici nu știu cum să încep. Nu ca aș avea eu vreun tratat despre educație în cap, dar orice aș spune simt că nu ar fi complet. Cum cred că știm toți cei de pe TeachU, educația e mult mai mult decât să-i bagi informații în cap copilului pentru a se descurca la un examen. Sistemul ăsta de educație nu e, firește, perfect, dar de undeva trebuie să începi. Nu poți avea educație fără o cantitate de informație pe care să construiești. Atât educație în sensul de cunoaștere, cât și când vine vorba de comportament. Nu te poți aștepta ca anumite calități să răsară de undeva singure într-un copil, ele apar tot prin informații transmise acestuia. Dar ce mi se pare foarte important este cum transmiți informația, cum o vinzi. Mi-a plăcut foarte mult o conversație pe care am avut-o cu Adrian Tofan (membru al echipei TeachU) despre asta. În viziunea lui, un profesor trebuie să își vândă cumva informația. Trebuie să faci asta atât pentru că e mai eficient, dar și pentru că rămân mult mai tare în memoria elevilor. Pentru că scopul educației nu este să bagi cât mai multe în capul elevilor, ci să creeze o bază de cunoștințe și să îi ofere posibilitatea de a evolua. Iar asta e foarte dificil în general, pentru că după nu știu câte ore de fizică pe săptămână care nu-ți plac, s-ar putea să nu ai chef să citești tu ceva acasă despre fizică, deși poate ai afla ceva fascinant. Ce e important în educație e să înveți omul să se educe singur. Pentru mine a însemnat foarte mult, pentru că am putut să duc lucrurile la un alt nivel. Așa că aș spune că educația are un fundament de cunoaștere, dar apoi cred că e vorba de autocunoaștere și de autostimulare pentru a continua toată viața, pe toate planurile.

Ai vreun model de astfel de profesor care știe să își vândă informația? Sau în general, e cineva care te inspiră?

Să știi că nu am un model. Niciodată nu mi-a plăcut ideea de a avea UN model, UN idol. Nu cred că cineva ar trebui să se ia după pașii altcuiva, fiecare își face propria sa cărare, mânat de propriile pasiuni. Nu e important să ai un model, ci, din punctul meu de vedere, cât mai multe, cât timp sunt bune, fiecare fiind potrivit pentru perioada și pentru dificultățile în care te afli. Pe parcursul vieții mele am avut mai multe modele, de tot felul. Persoane pe care le-am apreciat. Când eram mic, îmi plăcea foarte mult de Spider-Man. E supererou, dar e și super-deștept. Iar eu îmi doream să fiu exact ca el. Mereu mi-a plăcut să mă uit la persoanele mai mari decât mine sau chiar de vârstă cu mine care au făcut ceva, în special în mediul academic, pentru că acolo activam eu. Când am intrat la liceu aveam un prieten foarte bun, care îmi va fi coleg de cămin la medicină, iar o perioadă el mi-a fost un model. Și Vlad Sîmbotin a fost un catalizator în viața mea. Pe scurt, toate persoanele pe care le vedeam în jurul meu și de la care puteam învăța. Și pe lângă asta, oameni mari despre care citeam și care realizaseră ceva. Nu am avut o persoană care să fie un model, dar de fiecare dată când citeam ceva despre cineva și îmi plăcea, rețineam lucrul ăla. Până și de notoriul Bill Gates îmi place foarte mult. Îl admir că citește și că lasă mereu recenzii pe Goodreads la cărțile pe care le citește.

E ceva ce ai vrea să spui și care nu a fost acoperit de ce am discutat până acum. Un sfat, o poveste?

O să revin la științele exacte și să explic cum am ajuns să aleg biologia. Deși împrejurările au fost puțin forțate de olimpiada din clasa a IX-a, în inima mea am fost mereu pasionat de toate. Și simt că într-un fel sau altul, biologia le combină pe toate. Evident, nimic nu e în stare pură, dar e un amalgam și asta mi-a plăcut. Deep down, sunt pasionat de cunoaștere și am un respect foarte mare pentru toți cei care studiază științele. Cred că un profesor bun trebuie să te pornească în procesul tău propriu de cunoaștere. Nu îi poți obliga pe elevi să le placă materia, dar poți încerca să le aprinzi pasiunea. Da, nu toată lumea e făcută pentru orice. Cum sunt eu cu arta. Dar cred că fiecare subiect are ceva ce poate fi interesant pentru oricine.